Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839 – d. 13/26 iulie 1916) a fost inginer chimist, profesor, inventator și academician român.

Nicolae Teclu s-a născut la Braşov, tot aici urmând studiile liceale pe care le-a terminat la Viena. Tot la Viena continuă studiile la Institutul Politehnic, unde a studiat chimia generală şi apoi chimia analitică . Ulterior, urmează Academia de Arte Frumoase de la München, secţia Arhitectură.

După terminarea studiilor, Teclu urmează o carieră didactică: profesor de chimie la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1863-1868), profesor de chimie generală şi chimie analitică la Academia de Comerţ din Viena, docent la Academia de Arte (catedra de Chimia culorilor), chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena. În 1890 obţine brevet în Austria pentru realizarea invenţiei sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer şi gaz. Arzătorul Teclu este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic şi, în felul acesta, se obţine un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă.

 Tot lui îi aparţin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din Bucureşti. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului, utilizat pentru determinarea în orice moment a compoziţiei aerului din mină în scopul evitării exploziilor, şi aparatul pentru prepararea ozonului utilizând curentul electric. Aparatul pentru determinarea transparenţei corpurilor, inventat de el, a fost prezentat la Congresul Internaţional de Chimie, organizat la Viena, în anul 1898. „Aparatul Teclu” care putea fi folosit şi ca fotometru, folosea un bec cu filamentul din platină-iridiu. 

Nicoale Teclu a inventat şi aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid, pentru sinteză şi descompunerea apei, şi pentru înregistrarea exploziilor de gaze. Nicolae Teclu a decedat la Viena. El rămâne unul dintre primii chimişti români care s-au făcut cunoscuţi şi sunt recunoscuţi la nivel internaţional, cu o contribuţie substanţială la dezvoltarea chimiei mondiale. A fost membru titular al Academiei Române începând din 1879, cu discursul intitulat Despre relaţiunile între chimia organică şi anorganică. Anual Academia Română decernează premii de excelenţă, premiul pentru chimie purtând numele marelui chimist român care a fost Nicolae Teclu.