Ştefan Procopiu (n. 19 ianuarie 1890; d. 22 august 1972) – fizician, profesor universitar şi inventator român.

Născut la Bârlad, unde urmează cursurile şcolii primare şi liceului, Procopiu devine licenţiat al secţiei fizico–chimice a Facultăţii de ştiinţe din Iaşi (1908-1912), după care urmează alte studii universitare la Paris. Cariera sa didactică şi ştiinţifică începe la catedra de Aplicaţiile electricităţii la Universitatea din Bucureşti, ca asistent al profesorului Dragomir Hurmuzescu şi, ulterior, şef de lucrări. Face studii de specialitate la Paris cu profesori de renume, lucrând în Laboratoire de récherches physique şi devine doctor în ştiinţe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) cu teza „On the electric birefringence of suspensions” până atunci având publicate 30 de lucrări. Reia catedra sa din Bucureşti, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură şi Electricitate a Universităţii din Iaşi, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962), ocupând mai multe posturi de conducere şi continuând activitatea mentorului său, Dragomir Hurmuzescu. În această perioadă devine membru al Academiei Române, Doctor honoris causa al Politehnicii din Iaşi şi membru al multor societăţi ştiinţifice române şi străine. Activitatea sa a fost deplin recunoscută, acordândui-se: Ordinul Muncii, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Ştiinţific şi Laureat al Premiului de
Stat (1961).

Activitatea ştiinţifică:

• Momentul magnetic al electronului – în prima sa lucrare importantă („Determining the Molecular Magnetic Moment by M. Planck’s Quantum Theory”), determinând constanta fizică ce a fost denumită magneton sau „constanta Bohr-Procopiu” – momentul magnetic molecular, cu doi ani înainte ca Niels Bohr, în mod independent, să realizeze aceeaşi descoperire.
• Comunicaţii radio – în 1913 Procopiu publică lucrarea „Experimental Research on Wireless Telegraphy” iar în 1916 inventează un dispozitiv ce permitea localizarea şi determinarea adâncimii la care se aflau gloanţele în corpul soldaţilor împuşcaţi.
• Efectul de depolarizare longitudinală a luminii la trecerea prin medii coloidale – denumit ulterior fenomenul Procopiu.
• Forţa electromotoare a elementelor galvanice (1930) – efect circular al discontinuităţilor magnetice, denumit efect Procopiu, cu importante aplicaţii în dezvoltarea memoriilor computerelor.
• Studierea câmpului magnetic al Pământului