Henri Coandă (n. 7 iunie 1886 – d. 25 noiembrie 1972) – academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. Născut la Bucureşti, fiu al generalului Constantin Coandă, îşi va face începe şcoala în capitală. La 13 ani îşi începe cariera militară, urmând Liceul Militar din Iaşi şi Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti, pentru ca în 1904 să fie detaşat în Germania unde urmează Universitatea Technică din Berlin. Ulterior (1907 – 1908) urmează cursuri universitare în Belgia, la Liege şi la Institutul tehnic Montefiore. În 1909 renunţă la cariera militară şi îşi urmează pasiunea pentru aeronautică, devenind şef al primei promoţii de ingineri ai Şcolii superioare de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris. Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi savantului Paul Painlevé, Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit primul avion cu propulsie reactivă – un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris 1910. Din păcate, în timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, aparatul este scăpat de sub control şi ia foc. Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima şi câteva contuzii minore.

După 1911 Henri Coandă lucrează ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol – Anglia, unde construieşte avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. Mai târziu se întoarce în Franţa, unde realizează numeroase alte invenţii: un avion de recunoaştere foarte apreciat în epocă (1916), prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele. În 1934 obţine un brevet de invenţie francez pentru Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi Efectul Coandă, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacţie. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentaţia aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet ş.a.

Henri Coandă revine definitiv în ţară în 1969 ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române.