Telegrafia, se poate spune ca dateaza de la inventarea telescopului (Galileo Galilei, 1609) cu ajutorul caruia se acoperea distante mai mari in transmiterea mesajelor. In anul 1690, Amontons a construit un telegraf cu ocheane, dar cel mai raspandit a fost telegraful francezului Claude Chappe (1791). Telegraful lui Chappe era alcatuit dintr-un sistem de semafoare cu brate, transmiterea mesajelor fiind facuta dupa un cod cu 172 de semne. Telegraful folosea un cod alcatuit din linii si puncte, cunoscut sub numele de alfabetul Morse. 

Telegrafia reprezintă modul de transmitere a informațiilor prin impulsuri nemodulate, folosind un anume cod. Cel mai cunoscut cod este cel propus de Samuel Finley Breese Morse (1791-1872), în anul 1838, cod cunoscut în România sub denumirea de Alfabetul Morse.

Șase ani mai târziu, în 1844, cu sprijinul inginerului Alfred Vail (1807-1859), Morse realizează primul telegraf electric cu care creează legătura telegrafică între Washington și Baltimore. Sistemul a fost rapid adoptat de serviciile poștale și de căi ferate din S.U.A.

În anul 1855, un alt american, Hughes, construia teleimprimatorul, principalul avantaj al acestuia fiind faptul că
mesajele se transmiteau direct prin caractere latine nemaifiind nevoie de descifrare.

Aceste aparate au fost perfecționate continuu de diferite firme constructoare, urmărindu-se în special mărirea vitezei de transmisie a telegramelor. Aparutul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, iar telegraful Hughes 36 de cuvinte. În anul 1867, Wheatstone realiza un aparat care transmitea 360 de cuvinte pe minut. O metodă mult mai practica și mai ieftină a fost transmisia în sistem multiplex inventantă de inginerul francez Jean Baudot.

În anul 1851, frații Iacob si John Brett au instalat un cablu telegrafic submarin pe Canalul Manecii, iar în anul 1858, americanul Cyrus Field face o tentativă nereușită de a instala un cablu transatlantic. Abia în anul 1866 vaporul Great Estern a așezat cablul făra nici un incident.

În anul 1915, s-a construit un nou aparat care nu cerea multe reglări și avea viteză mare de lucru. Teleimprimatorul sau telexul, cum a mai fost denumit, funcționa pe principiul START-STOP. Aparatul pornește și se oprește automat pentru fiecare literă transmisă, prin aceasta eliminandu-se posibilitatea ca abaterile de
viteză să se însumeze de la o rotație la alta, așa cum se întamplă în cazul aparatului Hughes. La aceste tipuri de aparate, imprimarea se face pe bandă sau coală de hârtie.