RADIO
Radio a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio, care prin natura lor sunt unde electromagnetice. Azi se transmit prin radio o largă gamă de semnale diferite, inclusiv imagini mișcătoare și fluxuri enorme de date.
Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg în special de către Guglielmo Marconi, un inventator italian care activa în Anglia. Nikola Tesla a contribuit în mod esențial, pe lângă alți câțiva inventatori, la crearea primului aparat radio (precum și la alte multe invenții din domeniul electrotehnicii). El a construit un sistem care putea transmite și primi semnale radio de la o distanță de aproape 3 km. În 1895 a trimis un semnal radio pentru prima dată; în 1907 el a recepționat prima dată un semnal radio din Canada, și anume semnul ”X” din Codul Morse.
Consecinta cea mai importantă a revoluției electronice, a constituit-o apariția radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicațiile radio au fost numite telegrafie sau telefonie fără fir, expresii care nu au rezistat în timp, și care au fost înlocuite cu termenul generic radio.
În anul 1925, la Institutul Electrotehnic al Universităţii Bucureşti, care era condus de profesorul Dragomir Hurmuzescu, este construit şi dat în folosinţă primul receptor radiofonic care face posibile primele audiţii publice, de două ori pe săptămână, joi şi sâmbătă, la ora 21:30.
La 1 noiembrie 1928 a fost realizată prima transmisiune radiofonică a postului Radio Bucureşti, la ora 17:00, pe lungimea de undă de 401,6 metri, cu o putere de 0,4 kW. S-a auzit „Alo, alo, aici Radio Bucureşti”. În colecția muzeului se află radioreceptoare de fabricație străină RCA VICTOR SUA, Telefunken, Philips, Combina Radio TV Tesla, Baltic, AEG, dar si radioreceptoare fabricate in tara : Popular, Enrgia, București. Prima staţie de radiodifuziune de la Băneasa ce a funcţionat între anii 1929-1961 şi părţi componente de la Postul de Emisie Urziceni
TELEVIZIUNE
Principiile fundamentale ale televiziunii au fost inițial explorate prin metode electromecanice de scanare, transmisie și reproducere a imaginilor. Deoarece aparatele electronice de înregistrare video și tuburile ecranelor s-au perfecționat, televiziunea electromecanică a dus la apariția tuturor sistemelor electronice moderne de televiziune folosite în aproape toate aplicațiile.
Transmiterea de imagini fixe la distanță a preocupat cercetătorii europeni încă de la începutul secolului al XIX-lea. Giovanni Caselli a pus la punct în 1856 pantelegraful care din 1863 a fost utilizat de către stațiile franceze pentru a transmite pe liniile telegrafului electric, scurte mesaje autografe sau simple desene. Fototelegrafia (transmiterea de fotografii prin fir telegrafic sau telefonic) a fost realizată de către germanul Arthur Korn care a
reușit în 1907 o primă legătură Berlin-Paris și de către inginerul francez Eugene Belin care în 1911 a inventat belinograful aparat cu care putea să difuzeze rapid facsimilul fotografiilor pentru ziare.
În 1925 este realizat în laborator televisorul lui Baird cu 30 de linii și cu 12,5 imagini pe secundă care a obținut o primă licență experimentală în 1926. Sistemul a fost adus în mod succesiv la 60, 90, 180 de linii apoi, în 1936, pentru a răspunde normelor cerute de BBC, la 240 de linii și 25 de imagini pe secundă. Televizorul lui Baird a funcționat transmițând un program regulat de televiziune mecanică din 1929 până în 1937, când a fost abandonat de BBC, în favoarea unui sistem bazat pe lucrările lui James Mc Gee, care utiliza tehnici foarte asemănătoare cu cele ale iconoscopului, ce permiteau utilizarea unui sistem de televiziune electronică, mai fiabilă și perfecționată.
Primii pași în televiziune au fost făcuți de Marea Britanie prin inaugurarea postului oficial BBC în anul 1936, cu 12 ore de programe pe săptămână. După trei ani, televiziunea a fost introdusă și în Statele Unite. Numărul posesorilor de televizoare în aceste două țări era însă foarte mic.
Astfel televiziunea a dat ocazie întregii planete să participe la același eveniment, făcând posibil începutul unei standardizări a programelor de televiziune. Televiziunea, tot mai mult în casele oamenilor, a devenit un adevărat simbol alături de automobil al „societății de consum”.
