România posedă în subsolul ei numeroase bogății: sarea, aurul, minereurile polimetalice, minereuri de fier, carbune, petrolul etc.
Munţii Apuseni au fost exploatați încă de pe timpul romanilor, extragerea metalelor, mai ales a aurului prin galerii, plane înclinate şi puţuri; aur se mai obţinea şi din nisipurile râurilor, prin spălarea nisipurilor aurifere. Centrul exploatărilor miniere era la Alburnus Maior (Roşia Montană), iar centrul administrativ la Ampellum (Zlatna). Pe lângă aur, se mai exploatau, în aceeaşi zonă, argintul şi plumbul. Mine de cupru se aflau la Micia (Veţel – Deva), iar fierul era extras de la Ghelar şi Teliuc, în ţinutul Hunedoarei.
Exploatarea zăcămintelor de sare în țara noastră s-a făcut în mine de sare, prin metode miniere care au evoluat de la metode simple unde predomina munca manuală, la metode din ce în ce mai perfecționate și moderne, în care aproape toate operațiile se fac mecanizat. Tăierea sării se facea manual cu diferite unelte de fier, iar extracția și transportul până în exteriorul carierei se realizau tot manual. Minerii duceau în spate blocurile de sare sau formau un lanț viu și dadeau blocurile din mână în mână. Uneori, transportul se făcea și cu ajutorul unor sănii tractate de oameni sau cai. Pe sector se poate vedea macheta Instalației de aducere la suprafață a vagoneților cu sare , numită, Crivacul cu patru perechi de cai de la salina Praid. Transporturile pentru aprovizionarea localitatilor din tara se executau cu carutele, iar pentru distante mari si acolo unde existau cursuri importante de ape se foloseau plutele.
Mineritul aurifer este prezent prin colecţia de ustensile originale folosite la spălarea minereurilor aurifere din nisipul aluvionar al râurilor: hurcă, șaitroc, exponate originale ce au fost aduse din zona Munţilor Apuseni, Roşia-Montană, Zlatna, au fost folosite la noi în ţară până în anul 1902.
Râşniţă de pisat minereu, adusă de la Lupşa, Judeţil Alba , datează din sec. IV e. n. Cel mai important bazin carbonifer al Transilvaniei, Valea Jiului, a fost cunoscut în 1780, dar abia mai târziu, în jurul anului 1835, se efectuează aici primele lucrări de prospecțiuni și explorări mai detaliate pentru cunoașterea rezervelor de cărbune.
Transportul minereului era efectuat la început în galerii de către copii care cărau coșurile cu minereu. Evoluția transporutului minereurilor în subteran este prezentată prin machete funcționale. Vagonet din lemn, pe şină din lemn, cu schimbător de cale (macaz), (originalul, datează din sec al XVI-lea, reprezentând primul tip de vehicul pe şine cunoscut în istoria transporturilor, se află expus la Muzeul transporturilor din Berlin), macheta locomotivei electrice de mină, realizată de Grupul Şcolar Electroputere din Craiova , anul 1973.
Muzeul deține o importantă colecție de aparate utilizate pentru măsurători terestre, topografie și geodezie. Instrumente ce măsoară unghiurile orizontale și verticale (teodoliți, busole, tahimetre) și instrumente pentru măsurarea directă a distanțelor (panglică, ruletă), provenind de la firme celbre : Starke&Kammerer, Bosh&Bosh, Feiburg, Stadler Wien, T.T. Cooks&Soons dar realizate și la noi în țară etc.
