Apa atât de necesară omului în viață de toate zilele, constituie o importantă sursă de energie.
Energia hidraulică a fost folosită încă din antichitate. În India se foloseau roțile hidraulice la morile de apă. În Imperiul Roman morile acționate de apă produceau făină și erau folosite de asemenea la acționarea gaterelor pentru tăierea lemnului și a pietrei. Pe teritoriul țării noaste au funcționat instalaţii hidrotehnice amenajate pe cursul râurilor, mecanismul este format din: ax, pietre, coş/postavă, jug. Pereţii sunt construiţi din bârne de secţiune dreptunghiulară, tăiate şi cioplite din trunchiuri groase, aşezate în cununi şi încheiate în crestătură dreaptă, iar acoperişul este învelit cu şindrilă dreaptă. Moara cu roată orizontală (cu ciutură, cu turbină, cu făcaie, sau cu titirez, cum este denumită în diferite zone) reprezintă cel mai interesant tip de moară din România, roata orizontală sau ciutura fiind considerată ca prototipul turbinelor de mai târziu.
După râşniţă, acest tip se încadrează într-o fază superioară din evoluţia dezvoltării morăritului.
În seria tipologică a morilor hidraulice, moara cu ciutură e cea mai simplă instalaţie, bazându- se pe o transmisie directă a mişcării, de la roata hidraulică la piatra alergătoare (cea care se mişcă/ se roteşte).
Pe secția Energetică a muzeului se află Rotorul Morii cu Făcaie (un exemplar aflându-se la Muzeul Tehnic din München), de la Ciuperceni – Gorj, 1875, funcţională, moara din comuna Dubova , județul Caraș Severin 1834, care așa cum sunt construite pot fi considerate precursoare ale turbinelor „Pelton”. În paralel, sunt prezentate tipurile de turbine folosite la hidrocentralele din România : turbine tip Francis, Pelton, Ganz , Kaplan.
