Proprietățiile magneților naturali și fenomenele electrice atmosferice erau cunoscute încă din vechime fără să fie explicate ci doar interpretate din punct de vedere divin. În sectorul Electricitate al Muzeului Tehnic există o colecție de magneți de diferite forme și sunt etalate tablouri și grafice cu proprietățile câmpului magnetic, precum și câteva aplicații ale magnetismului terestru.
Secțiunea destinată electricității statice prezintă aparate pentru producderea și demonstrarea acestor fenomene. Sunt expuse bare din diferite materiale , electroscoape, electrometre, balanțe de trosiune, cu ajutorul cărora de demonstrează interacțiunea electrostatică. Tot aici pot fi văzute modele în mărime naturală ale mașinilor electrostatice construite de Otto von guerique, Winter, Ramsden, Dal Negro, Nolet și Hawksbee.
În sector este ilustrat istoricul apariţiei şi evoluţiei condensatorului începând cu descoperirile făcute de medicul german Kleist şi până la condensatorul variabil utilizat în circuitul oscilant care stă la baza transmisiunilor radio.
Benjamin Franklin, om de stiinţă şi om politic american a arătat că în atmosferă există o mare cantitate de electricitate statică, fulgerele fiind de fapt fenomene electrostatice şi a demonstrat faptul că electricitatea statică se scurge prin vârfuri. În acest sens Franklin a construit paratrăsnetul, dispozitiv cu rol de protecție a construcțiilor înalte contra fulgerelor.
În secor este menționat și Gaston Plante care a realizat în anul 1859 acumulatorul acid cu plăci din plumb perfecționat de Faure în 1880 prin acoperirea plăcilor de plumb cu un strat de oxid de plumb. Tot aici este prezentat acumulatorul de tip Tudor cu placi de tip fagure de mare suprafață precum şi acumulatorul alcalin construit în 1912 de T. A. Edison.
Legile fundamentale ale curentului electric sunt demonstrate cu ajutorul unor aparate, instalatii, tablouri, panouri, diagrame: legea lui Ohm stabilită de acesta în 1826, teoremele lui Kirchoff fundamentate în 1847, etc.
Transformarea energiei electrice în căldură este descrisă de legea lui Joule, în acest loc fiind expuse şi o serie de aparate ce folosesc efectul termic al curentului electric la diferite aplicatii practice.
Christian Oersted savant danez, a observat în 1819 cum un ac magnetic este deviat dacă în apropierea sa se află un conductor electric prin care trece un curent electric descoperind astfel efectul magnetic al curentului electric. Această descoperire aparent neînsemnată va duce practic în deceniile urmatoare la o dezvoltare importanta a electrotehnicii. Pe baza observațiilor lui Oersted, Ampere studiază acţiunea reciprocă a doi curenţi, construieşte solenoidul şi descoperă sensul vectorului câmpului magnetic. Pentru exemplificare, în muzeu sunt expuse câteva machete demonstrative ce descriu aplicaţiile electromagnetismului, machete de motoare electrice istorice: Bourbouse, Jacobi, Pacinotti, Froment, etc.
Cea mai mare descoperire a electrotehnicii a fost făcută în 1831 de Michael Faraday. El a descoperit că într-un conductor aflat sub influenţa unui camp magnetic variabil apare o tensiune electrică de asemenea variabilă. În secțiunea dedicată inducţiei electromagnetice se găsesc machete demonstrative ale fenomenului de inducţie electromagnetică, și aparate care au dus la demonstrarea posibilității de a genera curenţi electrici pe
cale mecanică.
