Prof. ing. Dimitrie Leonida

La începutul secolului XX, România avea nevoie de specialiști în electricitate și mecanică. Inginerul Dimitrie Leonida a înființat Școala de Electricieni și Mecanici, menită să pregătească profesioniști calificați. În paralel, Leonida a început să adune obiecte pentru viitorul Muzeu Tehnic. Aceste obiecte au fost primele exponate ale muzeului, care urma să devină un punct de referință pentru învățământul tehnic românesc.

Școala inițială funcționa într-o clădire cu inscripția „Bursa Muncii – Școala Industrială”, aproape de intersecția unor bulevarde viitoare. Sala de curs era neîncăpătoare, iar condițiile nu erau potrivite pentru formarea de specialiști. Leonida a cerut sprijinul primarului Vintilă Brătianu și a primit un local pe strada Primăverii. Ulterior, în 1910, școala s-a mutat la B-dul Brătianu nr. 50. Între timp, Leonida continua să strângă obiecte pentru Muzeul Tehnic, vizând atât utilaje, cât și aparate electrice.

Școala a pregătit mii de elevi care au ajuns să lucreze în centrale electrice și în firme tehnice din întreaga țară. Absolvenții erau apreciați pentru pregătirea lor solidă. În timpul studiilor, mulți elevi vizitau Muzeul Tehnic, care devenea astfel o extensie practică a școlii. Muzeul Tehnic era folosit de Leonida pentru demonstrații practice și pentru ca elevii să înțeleagă funcționarea utilajelor industriale.

În 1913, Leonida a înființat întreprinderea electrotehnică „Energia” și a proiectat uzine electrice la Botoșani și Focșani. Activitatea a fost blocată de războiul balcanic și de Primul Război Mondial. Mașinile și utilajele comandate în străinătate au fost pierdute. După război, societatea și-a reluat activitatea. Între timp, Muzeul Tehnic continua să crească, primind obiecte donate de ingineri, firme și elevi.

Leonida a promovat ideea de electrificare a României și a contribuit la popularizarea electricității prin publicații și studii. În 1921 a lansat revista „Energia” și a participat la Congresul Inginerilor din România. Vizitatorii Muzeului Tehnic puteau observa utilaje reale și inovații tehnologice prezentate în paralel cu școala lui Leonida. Muzeul Tehnic a devenit astfel un model de educație practică și teoretică.

Între anii 1924 și 1945, Leonida a predat la Școala Politehnică din Timișoara și mai târziu la Politehnica din București. Cursurile sale includeau electricitate și centrale electrice. Elevii și studenții vizitau frecvent Muzeul Tehnic pentru a vedea aplicații practice. Exponatele muzeului erau integrate în lecțiile teoretice, oferind o experiență completă.

După 1945, Leonida a fost implicat în electrificarea C.F.R. și în construirea Hidrocentralei de la Bicaz. Muzeul Tehnic rămânea un proiect de suflet, iar Leonida a continuat să-l dezvolte. În 1951, a donat statului colecția sa inițială, dar a rămas director tehnic. Muzeul Tehnic s-a extins treptat și prezintă astăzi peste 4.500 mp de exponate, acoperind întreaga istorie a tehnicii și energiei electrice din România.

Dimitrie Leonida a murit în 1965, lăsând în urmă un nume legat de educație și tehnologie. Muzeul Tehnic continuă să fie vizitat de studenți, elevi și pasionați de tehnică. Numele său este asociat cu învățământul tehnic, cu ingineria românească și cu Muzeul Tehnic, care rămâne una dintre cele mai importante instituții dedicate istoriei tehnicii în România.